Date oficiale: Peste un sfert dintre români trăiesc în sărăcie severă

Statisticile recente publicate de Institutul Național de Statistică (INS) scot în evidență o realitate alarmantă în România: peste 25% din populație se confruntă cu deprivare materială și socială, o formă gravă de sărăcie care limitează accesul la necesități de bază și afectează calitatea vieții.

Cine sunt cei mai afectați?

Cele mai vulnerabile grupuri sunt persoanele în vârstă de peste 65 de ani, dintre care aproape 33% întâmpină dificultăți serioase financiare și sociale. Urmează adulții între 50 și 64 de ani, cu o rată a deprivării de 28,4%, și copiii sub 18 ani, afectați în proporție de 28%. Datele arată o ușoară predominanță a femeilor în această situație, acestea înregistrând o rată a sărăciei de 27,8%, cu 2,7 puncte procentuale mai mult decât bărbații (25,1%).

Ocupația și educația influențează nivelul deprivării

Persoanele neocupate se regăsesc în proporție mult mai ridicată în starea de deprivare – 35,5%, comparativ cu 18,4% din cei angajați. Educația joacă, de asemenea, un rol esențial: aproape jumătate (49,3%) dintre cei cu nivel scăzut de educație și peste 20% dintre cei cu educație medie suferă de privare materială, în timp ce doar 5,2% dintre cei cu studii superioare se confruntă cu această realitate.

Situația gospodăriilor: unde este mai greu?

Deprivarea afectează în mod similar atât gospodăriile cu copii dependenți, cât și pe cele fără copii, în jur de 26,5%. Totuși, familile cu mai mulți copii sau membri au niveluri mai ridicate de sărăcie. De exemplu, în gospodăriile cu doi adulți și cel puțin trei copii, 43,5% se confruntă cu condiții dificile. În cazul gospodăriilor monoparentale cu copii, procentul este de 28%, iar în cele cu trei sau mai mulți adulți și copii dependenți – aproape 33%.

În gospodăriile fără copii, cel mai vulnerabil segment îl reprezintă persoanele singure, unde 36,2% trăiesc în deprivare. De asemenea, gospodăriile formate din doi adulți, dintre care cel puțin unul trece de 65 de ani, înregistrează o rată de 27,8% a deprivării materiale și sociale.

Diferențe regionale semnificative

Distribuția sărăciei în România este inegală, regiunea Sud-Est înregistrând incidența cea mai ridicată, cu 40,7% din populație în stare de deprivare. Alte zone cu niveluri ridicate sunt Sud-Muntenia (29,2%) și Nord-Est (26,6%). Pe de altă parte, zona București-Ilfov se remarcă prin cea mai scăzută rată a sărăciei, doar 16,8%.

Impactul economic al deprivării

Conform INS, deprivarea materială economică reprezintă forma cea mai dificilă de sărăcie, deoarece afectează direct multiple aspecte esențiale ale vieții cotidiene. Lipsa resurselor financiare adecvate împiedică persoanele să acopere costurile pentru alimentele de bază, întreținerea locuinței, plata facturilor sau alte obligații financiare curente. Mai mult, incapacitatea de a face economii sau de a acoperi cheltuieli neașteptate agravează și mai mult situația gospodăriilor.

Date detaliate despre deficiențele economice

În anul 2024, 65% din populația României a suferit de cel puțin o formă de deprivare economică. Printre acestea, aproape 22% s-au confruntat cu două probleme simultan, iar alți 21,9% cu o singură dificultate majoră. Există, însă, și un segment semnificativ — aproape o treime dintre persoanele afectate — care se confruntă cu trei sau mai multe dificultăți financiare.

Cele mai frecvente neajunsuri economice raportate sunt:

• Incapacitatea de a-și permite o săptămână de vacanță anuală, afectând 58,6% dintre români.
• Lipsa resurselor necesare pentru a face față unei cheltuieli neașteptate, întâmpinată de 40% dintre persoane.
• Imposibilitatea de a cheltui periodic o sumă mică pentru bunăstarea personală (21,9%).

În plus, 16,3% din populație nu își poate permite consumul de carne, pește sau echivalent vegetarian măcar o dată la două zile. Un procent de 15,3% se confruntă cu întârzieri în plata chiriei, facturilor sau a creditelor ipotecare, iar 10,8% trăiesc în condiții de locuință cu temperatură inadecvată pe timpul iernii.

---

Aceste cifre reflectă o realitate dificilă, ce necesită măsuri urgente și eficiente pentru a sprijini categoriile vulnerabile și pentru a reduce disparitățile regionale și sociale din România. Pentru mulți români, asigurarea unui trai decent rămâne o provocare zilnică, iar politicile publice trebuie să țintească ameliorarea acestor inegalități profunde.